Despre Libertăți | EurActiv

Motto: „Niciun om liber nu va fi prins
sau închis, deposedat de drepturile sau bunurile sale, scos în afara legii sau
exilat, ori privat de statutul său în vreun alt mod, nici nu vom acționa cu
forța împotriva lui sau nu vom trimite pe alții să facă acest lucru, decât prin
hotărârea legală a egalilor săi. Nimănui nu-i vom vinde, nimănui nu-i vom nega
sau întârzia dreptul la justiție.” (Magna Carta) 

Conform Oxford English Dictionary, „Libertatea
este starea sau faptul de a fi liber de servitute, constrângere, inhibiție…”,iar Wikipedia definește libertatea ca fiind „puterea sau dreptul unei
persoane de a vorbi, a acționa și a opera schimbări după cum dorește, fără
impedimente sau restricții”.

Una dintre primele codificări ale „libertăților” este Magna Carta, pecetluită la 15 iunie 1215, la Runnymede (lângă Windsor), de
regele John al Angliei. Dintre cele 63 de prevederi originale, trei rămân
valabile până în prezent: „Biserica Angliei va fi liberă și va avea toate
drepturile și libertățile sale inviolabile”. „Orașul Londra va avea toate
vechile libertăți și obiceiuri” – tradiția acordării “Freedom of the
City of London” datează din 1237 (În anul 2014, când eram ambasador al
României în Marea Britanie, am primit titlul de “Cetățean liber al Orașului
Londra” – Freeman of the City of London.). 

Însă cea mai relevantă dintre aceste
prevederi se regăsește în motto-ul
acestui articol și continuă să fie văzută drept o piatră de temelie a libertății
și o referință împotriva utilizării arbitrare a puterii. A fost consacrată în
Declarația Americană a Drepturilor din 1791 (The American Bill of Rights)
și în Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală
a Națiunilor Unite la Paris, în 1948. 

În discursul despre Starea Națiunii,
ținut în fața Congresului în 1941, președintele american Franklin D. Roosevelt
menționa „patru libertăți umane esențiale”: „Prima este libertatea cuvântului
și de opinie. A doua este libertatea fiecărei persoane de a se închina lui
Dumnezeu în felul său. A treia este libertatea fiecărei națiuni de a asigura o
viață sănătoasă și pașnică pentru locuitorii săi. A patra este libertatea de a
trai fără frică, ceea ce înseamnă că nicio națiune nu trebuie să comită un act
de agresiune fizică împotriva vreunui vecin.” Cele patru libertăți ale
Uniunii Europene (libera circulație a mărfurilor, capitalurilor, serviciilor și
forței de muncă) s-au inspirat, de asemenea, din istoria britanică a libertăților
– într-un fel, ele reprezintă o extensie a vechilor libertăți ale orașului
Londra la scara întregului continent.

Văzută de la Strasbourg, octombrie 2025 a fost o
lună a evenimentelor dedicate libertăților. În 2 octombrie, cel de-al 7-lea
summit al Comunității Politice Europene (CPE), desfășurat în Copenhaga,
Danemarca, a abordat situația de securitate din Europa și modalitățile de a
face Europa mai puternică și mai sigură în contextul geopolitic actual. Cu
această ocazie, Președintele României, Nicușor Dan, sublinia: „Într-o perioadă
în care securitatea continentului european este pusă la încercare, trebuie să ne
intensificăm eforturile naționale și cooperarea internațională pentru a putea
răspunde rapid și eficient tuturor tipurilor de amenințări, inclusiv celor
cibernetice și hibride.” La rândul său, Alain Berset, Secretarul General al
Consiliului Europei (CoE), remarca: „Prima noastră linie de apărare pentru
continentul european este securitatea democratică. Securitatea militară ne
protejează frontierele. Securitatea democratică ne protejează libertățile. Asigurarea
securității democratice este esențială pentru Europa și pentru ordinea
internațională în sens larg.”

În 7 octombrie, în orașul istoric
Valletta, capitala Maltei, Comitetul Adjuncților Miniștrilor CoE a discutat
consecințele agresiunii Federației Ruse împotriva Ucrainei și dimensiunea
externă a Consiliului Europei. Apoi, în 8-9 octombrie, tot în Valletta,
Conferința ministerială a Consiliului Europei „Tinerii pentru democrație:
Perspectivele tineretului în acțiune” a abordat urgența integrării
tinerilor ca parteneri în parlamente și consilii de administrație, semnalând că:„Tinerii sunt dezamăgiți de democrație. Acesta este un semnal de alarmă.
Tinerii trebuie să fie prezenți în tot ceea ce facem. Trebuie să construim o
punte peste prăpastia dintre generații, care amenință să ne despartă.” 

În 10-11 octombrie, la
Veneția, Italia, am participat la cea de-a 35-a aniversare a Comisiei Europene
pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția). Comisia de la
Veneția reunește și dezvoltă experiența constituțională a 61 de țări membre, în
conformitate cu standardele internaționale în domeniile democrației,
drepturilor omului și statului de drept, transformând instabilitatea politicii
în stabilitatea dreptului. Vorbind la eveniment, Președinta Republicii Moldova,
Maia Sandu, spunea: „Trebuie să redefinim transparența, responsabilitatea și
libertatea politică într-o lume în care banii, tehnologia și dezinformarea se
mișcă mai repede decât legea.” 

Un moment cu impact global a fost „Summitul
pentru Pace în Orientul Mijlociu”, co-prezidat de Președinții Donald Trump al Statelor Unite și Abdel Fattah el-Sisi al
Egiptului, în 13 octombrie, la Sharm El Sheikh. „Declarația Trump pentru
Pace Durabilă și Prosperitate”, semnată cu acel prilej de Președintele
Statelor Unite ale Americii, Președintele Republicii Arabe Egipt, Emirul Statului
Qatar și Președintele Republicii Turcia, ar putea schimba viitorul regiunii: „Salutăm
angajamentul cu adevărat istoric și implementarea de către toate părțile a
Acordului de Pace Trump, care a pus capăt la peste doi ani de suferințe și
pierderi profunde… Căutăm să asigurăm toleranță, demnitate și egalitate de
șanse pentru fiecare persoană, asigurându-ne că această regiune este un loc în
care toți oamenii își pot împlini aspirațiile în pace, securitate și
prosperitate economică, indiferent de rasă, credință sau etnie… În acest
spirit, salutăm progresele realizate în stabilirea unor acorduri de pace
cuprinzătoare și durabile în Fâșia Gaza…”

În 17 octombrie, Consiliul Europei a organizat o
reuniune informală pe tema „Libertatea de exprimare. Dezinformarea și
alegerile”. Într-o democrație, alegerile libere și corecte sunt
fundamentale, iar încrederea nu este un lux, ci liantul care ține societatea
unită. Când alegerile sunt manipulate sau distorsionate, însăși structura
democrației este distrusă. Dezbaterea mi-a amintit ecuația „2+2=5” din nuvela
distopică „1984” al lui George Orwell, care examinează rolul adevărului
și al faptelor în cadrul societăților și modalitățile în care acestea pot fi
manipulate. Dacă ni se spune suficient de mult timp că 2+2=5, vom începe să
considerăm această afirmație drept un fapt. Și când aceasta devine fapt pentru un
numar mare de oameni, rațiunea dispare și democrația se termină.

După cum a remarcat în cadrul evenimentului Secretarul
General-Adjunct al Consiliului Europei, Bjorn Berge: „Dezinformarea este
probabil la fel de veche ca istoria omenirii. Ceea ce s-a schimbat este viteza
cu care circulă aceste minciuni și metodele utilizate, care fac atât de dificil
pentru noi toți să discernem ce este real și ce nu.” Pentru a combate
dezinformarea, el sugerează să ne concentrăm asupra faptelor și adevărului: „Inteligența
artificială poate ajuta la detectarea dezinformării și la îmbunătățirea
eforturilor de verificare a faptelor. Protejarea jurnaliștilor și respectarea
libertății presei sunt esențiale pentru asigurarea diseminării informațiilor corecte.
Trebuie să îmbunătățim alfabetizarea media, oferind o educație care se
concentrează pe gândirea critică și pe capacitatea de a evalua sursele de informații.
Tragerea la răspundere a companiilor de social media pentru conținutul
distribuit pe platformele lor poate, de asemenea, contribui la reducerea
răspândirii dezinformării. Și cred că și propunerea Secretarului General
privind o nouă convenție pentru combaterea influenței străine și a
dezinformării poate fi de mare ajutor.” La toate acestea, aș adăuga cuvintele Secretarului
de Stat american, Marco Rubio: „Cel mai bun mod de a combate dezinformarea
este libertatea de exprimare.” 

Apoi, în 24 octombrie, am sărbătorit
Ziua Națiunilor Unite, marcând 80 de ani de la intrarea în vigoare a Cartei
ONU. La baza Cartei ONU se află principiile păcii, suveranității și libertății,
ca premise ale unei lumi stabile, sigure și prospere. Dar, așa cum remarca Secretarul
General al ONU, Antonio Guterres: „Prevederile Cartei nu se pun în aplicare
singure. Carta ONU impune ca țările să privească dincolo de interesele lor
naționale și să-și reconstruiască încrederea reciprocă între ele. Carta cere
ca, deși nu putem rezolva toate problemele lumii aici, să ne unim în jurul unor
soluții care, în cele din urmă, pot aduce umanitatea mai aproape de o lume mai
bună, mai dreaptă, mai pașnică și mai egală pentru toți.” Rareori această nevoie
de unitate, dreptate și libertate a fost mai mare în trecut decât astăzi, când
perspectivele de viitor sunt amenințate de războaie, geopolitică în schimbare,
schimbări tehnologice rapide, degradarea mediului, extremism ideologic și
dezinformare. 

Un moment special pentru
români l-a reprezentat sărbătorirea Zilei Armatei Române, în 25 octombrie. În
acea zi a anului 1944, Armata Română a intrat în orașul Carei, desăvârșind
eliberarea Transilvaniei de Nord-Vest de sub ocupația străină impusă României
prin scandalosul Dictat de la Viena, din 30 august 1940, iar apoi a contribuit
la eliberarea Ungariei, Iugoslaviei, Austriei și Cehoslovaciei. Până la
sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, 538.500 de soldați
români au luptat pentru libertate impotriva Axei, 167.000 dintre aceștia fiind
uciși, răniți sau dispăruți, o contribuție ce plasează România pe locul patru,
după URSS, SUA și Marea Britanie, la victoria împotriva fascismului. 25
octombrie era și ziua de naștere a Regelui Mihai, iar generalii români care au
condus operațiunile militare din octombrie 1944 au dedicat victoria aniversării
Regelui, în calitatea sa de Comandant Suprem al Armatei (În 2008, alături de
Ivor Porter, diplomat britanic și agent al Special Operations Executive,
parașutat în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și Jonathan
Eyal, director la Royal United Services Institute din Londra, am avut
privilegiul de a primi din mâna Regelui „Crucea Casei Regale a României”.). 

Politica externă este despre
valori, interese și putere. Ca diplomat, am fost întotdeauna fascinat de
istorie, deoarece cred că înțelegerea aliajului dintre cele trei ingrediente, de-a
lungul istoriei, ajută la modelarea prezentului și la anticiparea viitorului. Pentru
că, așa cum scria filosoful hispano-american George Santayana: „Cei care nu
își pot aminti trecutul sunt condamnați să îl repete.” („Viața
rațiunii”, 1905). Istoria este pulsul identității naționale, iar
cunoașterea istoriei reprezintă un antidot la manipulare și dezinformare, o
poartă către libertate. 

În cele din urmă, o posibilă cale de urmat prin
vremurile agitate în care trăim ar putea fi cea sugerată de Henry Kissinger: „Scopul
erei noastre trebuie să fie atingerea unui echilibru, ținând în frâu câinii
războiului. Și trebuie să facem acest lucru în mijlocul apelor repezi ale râului
istoriei. O metaforă binecunoscută este aceea că nu poți păși de două ori în
același râu. Istoria poate fi considerată un râu, dar apele sale vor fi mereu
altele. Semnificația istoriei este o chestiune de descoperit, nu de declarat.
Fiecare generație va fi judecată în funcție de cum a gestionat confruntarea cu
marile probleme ale condiției umane, iar deciziile în fața acestor provocări
majore trebuie luate de oamenii de stat înainte de a se cunoaște rezultatul lor.”
(„Ordinea Mondială”, Penguin Books, 2015).