Într-un discurs cu accente critice, psihologul Mircea Miclea, fost ministru al Educației, pune sub semnul întrebării legitimitatea discursului public actual, atașamentul excesiv față de aparențe, precum și declinul încrederii în instituțiile publice.
Tema centrală a intervenției sale, făcută la o publicație locală, este nevoia stringentă de recredibilizare a spațiului public prin acțiune, adevăr și responsabilitate profesională.
„Eu admir un medic care stă în salon și un avocat care stă la bară. Nu un medic sau un avocat care stau pe Facebook sau care vorbesc despre ce-ar trebui făcut. Cred că în țara asta avem lipsă de oameni care execută. Avem suficient de mulți oameni care vorbesc”, spune Miclea, marcând din start diferența dintre acțiune și discurs.
Pentru fostul ministru al Educației, identitatea digitală este lipsită de valoare în lipsa unei identități profesionale solide, ancorate în rezultate concrete: „Respectul meu este în primul rând pentru meserie și pentru cei care fac lucruri, care, din când în când, mai și vorbesc despre ceea ce fac, dar întâi fac”.
Această viziune îl conduce pe Miclea către o critică serioasă a sistemului politic, dar și a intelectualității publice, despre care afirmă că a abandonat îndoiala critică în favoarea unei retorici afective, partizane. „Nu contribuie la vindecarea societății faptul că intelectualitatea a abordat lucrurile într-o cheie cu ‘ira’ și fără ‘studio’, adică cu mânie și părtinire”, avertizează el.
Un alt fir roșu al intervenției sale vizează neîncrederea în instituțiile statului, alimentată, în opinia lui Miclea, de lipsa de transparență și de maniera în care puterea politică caută să își legitimeze dominația: „Puterea are două dimensiuni – influențarea și legitimarea. Se legitimează prin narațiuni menite să justifice deciziile, nu prin adevăruri asumate”.
Această tensiune dintre adevăr și manipulare este ilustrată și prin referirea la anularea controversată a turului al doilea de scrutin: „Domnul președinte să facă transparent tot procesul de anulare alegerilor. Altfel, va rămâne în societate o rezervă extraordinar de mare față de modul de funcționare a instituțiilor statului”.
În perspectivă europeană, Mircea Miclea plasează aceste crize de legitimitate într-un context mai larg, vorbind despre ascensiunea suveranismului ca reacție la ignorarea sistematică a voinței populare: „A fost o răscoală la urne în decembrie, o sancțiune dată partidelor care au fost asociate cu sistemul și care i-au ignorat pe oameni”.
Fostul ministru nu ezită să ironizeze mecanismul simplificator de legitimare prin etichete ideologice, mai ales în cazul partidelor care, deși compromise moral și administrativ, reușesc să se mențină prin branding politic: „Unii și aceiași oameni, aceleași partide, și-au pus pe frunte eticheta pro-europeană. Aceiași care au furat, care au umplut statul de neisprăviți”.
Într-o secvență memorabilă, psihologul explică de ce omul, în interpretarea realității, tinde instinctiv spre pesimism: „Este mai rentabil să presupui că e un prădător decât că e vântul printre frunze”, spune Miclea, explicând că suntem mai atenți la pericole decât la oportunități, fapt care constituie o trăsătură evolutivă care, în exces, poate deveni maladivă la nivel social.
Pe plan personal, Mircea Miclea evocă și profilul președintelui: „Avem un președinte supradotat la matematică. Sper să își dezvolte și abilitatea de a integra alte perspective decât cea proprie, și capacitatea de a negocia cu oamenii”. Un apel, de fapt, la umanitate și empatie în conducere, nu doar la competență tehnocrată.
Mesajul final rămâne unul clasic, dar esențial: „Adevărul vindecă. Nu identitatea digitală, nu retorica, nu partizanatul. Adevărul”. Iar pentru asta – crede Mircea Miclea –, trebuie să începem din nou să ne îndoim de propriile poziții și să redescoperim noblețea faptelor simple, autentice.