România continuă să aibă o slabă reprezentare a femeilor în funcțiile de parlamentare, europarlamentare, membre în consiliile județene, locale și primari, comparativ cu alte state din Uniunea Europeană.
În ceea ce privește reprezentarea femeilor în Parlamentul European, România ocupă penultima poziție în UE, cu doar 15,2% femei din totalul europarlamentarilor, pe ultima poziție situându-se Cipru cu 0%, toți cei șase europarlamentari ciprioți fiind de sex masculin, arată datele oficiale din 2025 ale Institutului European pentru Egalitate de Gen (EIGE), prelucrate de Monitorul Social, un proiect al Fundației Friedrich Ebert.
În rândul țărilor membre ale UE, acest nivel scăzut al reprezentării femeilor în Parlamentul European se mai înregistrează în Malta (16,7%), urmată de Lituania (18,2%) și Letonia (22,2%), în timp ce media la nivelul Uniunii Europene este de 38,6%.
La polul opus regăsim țările nordice.
În Suedia (61,9%) și Finlanda (60%) procentul femeilor îl depășește pe cel al bărbaților, iar în Țările de Jos, Luxemburg și Spania reprezentarea de gen în rândul europarlamentarilor este paritară (50/50).
Din perspectiva reprezentării femeilor în parlamentele naționale, datele centralizate de EIGE în 2025 arată că România are un procent de 22% de parlamentare în totalul membrilor ambelor camere, media UE fiind de 33,6%.
La acest capitol, România se situează pe antepenultima poziție în UE, depășind doar Cipru (14,3%) și Ungaria (15,6%), dar situându-se sub țări ca Slovacia (22,7%), Grecia (23,9%) și Bulgaria (25%).
Nicio țară europeană nu înregistrează o prezență majoritară a femeilor deputate și senatoare care sunt membre ale parlamentelor naționale.
În schimb, cele mai mari valori se observă în Finlanda (46%), Suedia (44,8%), Danemarca (44,7%) și Belgia (44,2%).
În cadrul structurilor politice de la nivelul consiliilor locale, datele agregate de EIGE pentru anul 2025 arată că România se află pe ultima poziție comparativ cu țările membre UE, cu o reprezentare a femeilor în consilii locale de doar 8,9%, la distanță mare față de următoarele clasate: Grecia (20,2%), Cipru (20,8%) și Germania (24,7%).
Proporția medie a UE de reprezentare a femeilor în consiliile locale este de 34,9%, cele mai bune poziții fiind ocupate de Finlanda (45%), Spania (42,8%), Suedia (42,5%) și Franța (42%).
O situație similară se înregistrează și la nivelul proporției femeilor care ocupă poziția de primar.
Doar 6,5% dintre primari sunt femei în țara noastră, la foarte mare distanță de media Uniunii Europene, în proporție de 18,9%.
Alte țări din UE cu o slabă reprezentare a femeilor în rândul primarilor sunt Grecia (8%), Letonia (9,3%) și Irlanda (9,7%), iar la polul opus, cu o bună reprezentare, se situează Finlanda (39%), Suedia (36,9%) și Țările de Jos (31%).
Nu în ultimul rând, la nivelul reprezentării femeilor în consiliile județene, România se află sub media europeană de 36,4%, înregistrând un procent de 23,4%, poziționându-se doar în fața Cehiei (21,3%), Slovaciei (17,7%), Letoniei (17%) și Ungariei (16,2%).
În România, județele cu cele mai mari ponderi ale femeilor reprezentante în consiliile județene sunt Dâmbovița (40%), Galați (37,1%), Vâlcea (36,4%) și Hunedoara (36,4%).
În schimb, cea mai slabă reprezentare a femeilor se regăsește în județele Mureș și Neamț, cu doar 8,6% fiecare și în Brașov (11,4%).
Slaba reprezentare a femeilor în funcțiile de decizie politică din România indică un deficit de democrație internă în partidele politice și o funcționare ineficientă a mecanismelor menite să asigure egalitatea de șanse în accesul la putere.
Subreprezentarea femeilor limitează pluralismul politic și diversitatea perspectivelor din procesul decizional, afectând calitatea politicilor publice și capacitatea acestora de a răspunde nevoilor întregii societăți.
Totodată, această situație reflectă persistența unor bariere structurale și culturale, precum stereotipurile și normele de gen și fenomenele de violență și hărțuire de gen în sfera politică.