Politica

Fostul șef al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu: Georgescu a dat mereu din coate pentru câte un post

În timp ce Călin Georgescu contestă anularea rezultatelor primului tur al alegerilor prezidențiale, în spațiul public încep să apară tot mai multe informații despre relațiile sale cu lumea politică înainte și după 1989.

Într-un interviu cu președintele UDMR, Kelemen Hunor, realizat pentru o publicație maghiară, acesta menționează legătura lui Călin Georgescu cu Mircea Malița, fostul ministru de externe din perioada comunistă, și Mihai Caraman, un fost agent dublu al regimului comunist și KGB, recunoscut pentru infiltrarea NATO.

Caraman a devenit primul șef al SIE în anii ’90, însă nu a ocupat acest post mult timp. Un alt fost șef al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, care a fost și ministru de externe și prim-ministru, afirmă că Georgescu nu este deloc o persoană din afara sistemului, ci dimpotrivă, a fost parte din acesta și a deținut diverse funcții în ministere cu sprijinul PSD. Ungureanu subliniază că Georgescu a depus eforturi constante pentru a se promova, propunându-se chiar pentru funcția de prim-ministru, așa cum a declarat la microfonul RFI.

Mihai Răzvan Ungureanu: Este greu de stabilit, pe baza informațiilor pe care le am, dacă a fost sau nu angajat al Securității înainte de ’89. Totuși, acest lucru poate fi clarificat printr-o investigație în arhivele CNSAS. Cred că, după evenimentele din primul tur al alegerilor prezidențiale, au fost depuse asemenea cereri la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, și din ceea ce am aflat, există o anchetă documentară în curs de desfășurare. Vom vedea.

Este evident că dă impresia de a fi fost un om al sistemului, și într-adevăr este, având în vedere că a fost prezent în cercurile de putere ale Partidului Social Democrat încă de la începutul anilor ’90. A ocupat o poziție executivă importantă într-un minister relevant. Probabil că studiile sale în domeniul pedologiei l-au recomandat, dar sprijinul politic era evident.

Reporter: La ce minister a fost?

Mihai Răzvan Ungureanu: Dacă nu mă înșel, la Ministerul Agriculturii, unde a fost, din câte îmi amintesc, secretar general. Este o poziție executivă importantă. Cât a stat acolo și cum a acționat, asta este o poveste pe care presa opoziției democratice a relatat-o în acea perioadă, vorbim despre începutul anilor ’90… cu detalii care lăsau să se întrevadă posibile încălcări ale legii. Numai că trebuie să judecăm lucrurile prin prisma contextului juridic de atunci; legislația nu era atât de strictă în materie de trafic de influență. Și apoi, el părea să dispară. Totuși, nu a dispărut… și astfel s-a stârnit surprinderea unora când au realizat că această persoană a reapărut în viața publică în urmă cu aproximativ un an și jumătate. De fapt, el a fost întotdeauna activ, promovându-se constant pe rețelele sociale și în mediul online ca viitor prim-ministru, având la dispoziție o echipă de susținători care împărtășeau mesaje de genul Călin Georgescu prim-ministru, Călin Georgescu președinte etc.

Reporter: Și cine erau aceștia? Erau voci cunoscute?

Mihai Răzvan Ungureanu: La momentul respectiv, nu, nu erau cunoscuți pentru mine. Cred că erau mai mult programe automate decât intervenții umane, în sensul propriu al cuvântului. Cu alte cuvinte, erau replicați automat care puteau transmite orice mesaj pe baza unui set prestabilit de cuvinte cheie. În acel moment, cu lumea începând să fie mai atentă la acțiunile sale, el părea să fie un personaj ciudat, asociat unor organizații sau mișcări subterane, dar atât de bine camuflat încât nu lăsa urme vizibile. Această percepție este falsă. De fapt, în timp, el a avut răbdare și interes să cultive relații tot mai strânse cu diverse părți ale societății românești, care au activități profunde și toxice, de la organizații neo-legionare la extremismul religios promovat de un ierarh din Constanța. Peste tot, aceeași propagandă pseudo-naționalistă, drapată în culorile drapelului, acompaniată de fraze goale referitoare la religie, creștinism, Isus Hristos etc., sporadice fiind laudele aduse legionarilor lui Corneliu Zelea Codreanu, pe care Călin Georgescu îl consideră un profet și un martir, arătând un dispreț față de orice ar putea însemna claritate și onestitate în spațiul public.