Substanțe farmaceutice și chimice destinate spitalelor din toată țara au fost reambalate și etichetate într-un garaj mizer din Cluj, un spațiu neautorizat și neconform microbiologic, sub paravanul firmei International Laboratory. Deși autoritățile au descoperit aici un focar de ilegalități, societatea rămâne un jucător dominant în achizițiile publice, având în fruntea listei de beneficiari Spitalul Județean de Urgență Cluj și chiar Ministerul Apărării. Investigația a scos la iveală că firma a funcționat ani la rând fără autorizație de mediu, manipulând produse cu termene de valabilitate expirate sau etichete ilizibile, în timp ce astăzi încearcă să-și piardă urma sub un sediu social schimbat și cu un singur angajat în scripte. Întreg scandalul a explodat în 2023, în urma unui denunț, însă procesul penal a reușit o performanță bizară: a ocolit inculparea firmei, vizându-l doar pe comisarul Gărzii de Mediu care, deși a constatat dezastrul încă din 2020, a permis continuarea activității. Într-o răsturnare de situație revoltătoare, cercetarea s-a limitat la corupția comisarului care a ales să închidă ochii, permițând astfel societății să evite inculparea directă și să rămână, în mod cinic, un partener „de încredere” al statului.
Erori cu preț uman
Gravitatea acestui caz depășește sfera unei simple fraude comerciale și intră direct în zona securității naționale. Substanțele manipulate în garajul din Cluj nu sunt simple chimicale, ci reactivi și compuși critici utilizați în laboratoarele de analize, unități DSP și DSVSA.
Vorbim despre substanțe a căror puritate și valabilitate sunt vitale pentru diagnosticarea bolilor, testarea siguranței alimentare sau purificarea apei.
Orice contaminare microbiologică sau eroare de dozaj cauzată de reambalarea într-un spațiu neautorizat poate duce la rezultate fals-negative sau fals-pozitive în analize medicale, punând în pericol direct viața pacienților.
În 2025, teoria pericolului a devenit certitudine medicală la Spitalul Județean de Urgență Slatina. Incidentul a scos la iveală proba supremă a „metodei garajului”: asistentele au descoperit flacoane de reactivi unde termenul de valabilitate fusese prelungit grosolan prin lipirea unei etichete noi peste cea originală, deja expirată.
Mai grav, verificările au arătat că loturile de reactivi prezentau sedimente și modificări de culoare, semne clare ale degradării chimice sau ale depozitării în condiții improprii, exact așa cum fusese documentat în laboratorul mizer din Cluj.
Această „recondiționare” artizanală a transformat analizele pacienților dintr-un act medical într-o loterie biologică. Incidentul de la Slatina nu a fost o simplă eroare de recepție, ci dovada că substanțele reetichetate ilegal au trecut prin toate filtrele de control ale spitalului, ajungând pe masa de analiză sub privirile unor autorități care au eșuat să blocheze un circuit toxic.
Garajul care a alimentat spitale din toată țara
Punctul zero al acestei investigații este dosarul penal care a pulverizat imaginea de „partener strategic” a International Laboratory.
Totul a pornit în 2023, dintr-un denunț ce viza substanţele expirate. În centrul anchetei s-a aflat un comisar din cadrul Gărzii Naționale de Mediu Cluj, condamnat definitiv pentru abuz în serviciu.
Acesta a garantat „imunitatea” firmei timp de doi ani (2020-2021), permițând funcționarea ilegală a unui focar de risc biologic, chiar în timp ce instituția de control își schimba pentru prima dată sediul administrati pe strada Dornei 41 din Cluj-Napoca, diluând responsabilitatea verificărilor.
Deși International Laboratory clamează parteneriate cu giganți mondiali, hotărârea judecătorească arată negru pe alb o realitate mult mai cinică: firma se aproviziona predominant de pe piața națională, reambalând și reetichetând substanțele într-un spațiu insalubru.
La descinderile din 2023, anchetatorii au găsit un peisaj de coșmar: 1.233 de recipiente cu produse chimice și farmaceutice expirate, fără etichete sau cu termene de valabilitate mâzgălite manual, depozitate claie peste grămadă.
Marea performanță a acestui dosar rămâne însă impunitatea entității juridice: deși probele documentau un dezastru sanitar, brațul legii pare că s-a oprit la comisarul corupt, permițând firmei să evite calitatea de inculpat.
Această „scăpare” a lăsat International Laboratory să funcționeze nestingherit în sistemul de achiziții publice, în ciuda amenzii de 50.000 de lei și a unei suspendări de activitate.
Pentru a-și șterge urmele, societatea a recurs la o manevră de relocare. Sediul social a fost mutat în Ocna Mureș (jud. Alba), pe strada Nicolae Iorga, însă la vârful firmei nu s-a schimbat nimic: Virgil Nuțulescu, cel care a gestionat firma și în perioada de „glorie” a garajului de pe strada Dornei, a rămas administrator și după mutare, iar la sediul vechi apărând între timp și o altă firmă controlată de aceeași persoană.
Cu un singur angajat figurând în scripte și o nouă adresă, afacerea s-a retras sub radar, continuând să pompeze aceleași substanțe „de garaj” într-un sistem medical vulnerabil, care pare să prefere prețul cel mai mic în detrimentul securității naționale.
Scutul instituțional
Ancheta penală a scos la iveală cum International Laboratory a funcționat sub un scut protector asigurat chiar de cel plătit să o controleze. Pocol Sabin Valeriu, comisar în cadrul Gărzii de Mediu Cluj, a vizitat oficial firma pe 7 octombrie 2020 și 10 noiembrie 2021.
Cu ambele ocazii, a constatat că societatea opera fără nicio autorizație valabilă. În loc să aplice legea și să oprească activitatea, acesta a ales să permită continuarea operațiunilor într-un spațiu complet neconform.
Documentele arată o neglijență gravă: ultima autorizație de mediu (nr. 8/2015) expirase încă din ianuarie 2020, cu luni bune înainte de prima vizită a comisarului.
Mai mult, autorizația anterioară, emisă în 2012 (care era valabilă pentru 10 ani), viza o cu totul altă locație, nu depozitul de pe strada Dornei unde firma se mutase încă din 2013.
Informațiile din dosar demonstrează că activitatea firmei nu se rezuma la simplă distribuție. Aproximativ 10% din operațiuni constau în reambalarea reactivilor chimici solizi și lichizi. Substanțele erau transferate din ambalaje mari, industriale (de până la 25 kg), în flacoane minuscule (între 50 și 1.000 de grame).
Dincolo de haosul actelor, hotărârea judecătorească expune o realitate tehnică brutală: deși încadrată în clasa B de risc, firma opera într-un spațiu fundamental impropriu, lipsit de orice sistem de filtrare sau evacuare a noxelor. Imaginea de „distribuitor de elită” era o fațadă; în realitate, International Laboratory se aproviziona masiv de pe piața internă, fragmentând și reambalând substanțele „pe genunchi”, în condiții insalubre.
Această improvizație logistică a fost evaluată de instanță cu un grad de periculozitate socială medie, subliniind că inacțiunea comisarului a permis ca reactivi chimici critici să ajungă în circuitul medical fără nicio garanție a purității.
În instanță, Pocol a încercat să justifice lipsa măsurilor invocând „înțelegeri informale” privind contextul pandemiei, însă declarațiile martorilor au spulberat această apărare. A fost o alegere individuală a comisarului, nu o directivă a Gărzii de Mediu. Rezultatul?
O condamnare definitivă de 2 ani cu suspendare pentru abuz în serviciu, decizie rămasă finală pe 16 octombrie 2025.
Un aspect de o gravitate extremă, trecut sub radar, vizează natura specifică a portofoliului firmei. Printre produsele „recondiționate” în garaj se numărau compuși care intră sub incidența legislației privind precursorii de droguri și explozivi. Pentru a comercializa legal astfel de substanțe,
International Laboratory ar fi trebuit să dețină o licență specială de la Agenția Națională Antidrog, document a cărui existență nu a fost confirmată în punctele de lucru investigate.
Deși procesul a dovedit eșecul total de supraveghere, Garda Națională de Mediu a refuzat să se constituie parte civilă.
Această „clemență” administrativă a culminat cu un gest birocratic halucinant: la scurt timp după descinderile DNA și suspendarea temporară, societatea a reușit să obțină o nouă autorizație de mediu în cursul anului 2023.
Masca grupului Euromedica
Deși International Laboratory și-a mutat sediul oficial în Ocna Mureș pentru a scăpa de istoricul din Cluj, adresa de pe strada Dornei 41 rămâne punctul central al operațiunilor.
În prezent, această locație apare oficial ca sucursală a Euromedica, firma-mamă din Italia, care deține controlul asupra afacerii în calitate de asociat majoritar, cu o cotă de 80%. Prezența acestui grup în România este extinsă și greu de urmărit unitar, fiind împărțită între mai multe entități precum Euromedica Grup SRL, Euromedica Italia SRL sau Euromedica Sisteme și Reactivi de Laborator SRL.
Virgil Nuțulescu (82 de ani) este elementul de legătură, asigurând o structură ce permite firmei să rămână un furnizor activ pentru Ministerul Apărării și marile spitale.
Forța financiară a International Laboratory depășește cu mult imaginea unui simplu depozit de garaj, deși cifrele indică un declin imediat după intervenția autorităților din 2023. Dacă în perioada de „vârf” (2021-2022) firma raporta cifre de afaceri ce depășeau 1,1 milioane de lei, anul 2024 a marcat o scădere la 787.581 lei. Cu toate acestea, profitabilitatea a rămas disproporționată: cu un singur angajat, firma a extras un profit net de 380.214 lei, menținând o rată de aproape 50%.
Activele circulante de peste un milion de lei și capitalurile proprii de 1,3 milioane lei demonstrează că, în ciuda scăderii volumului de afaceri, „metoda garajului” rămâne un motor de capital extrem de eficient, bazat pe eliminarea costurilor de siguranță.
Pentru a proteja locația din strada Dornei 41 după perchezițiile DNA, tot în 2023 a fost înregistrată firma Albertus Imobiliare SRL. Aceasta pare să funcționeze ca un paravan administrativ: deși ocupă locul vechiului laborator, Albertus figurează în scripte cu activitate întreruptă, zero angajați și bilanț zero.
Raportat la activitatea sa oficială, International Laboratory operează sub coduri CAEN precum 2059 (fabricarea altor produse chimice) sau 4675 (comerț cu ridicata). Paradoxul este că, deși aceste coduri acoperă legal și partea de producție, administratorul a negat puternic în instanță că firma ar fi produs ceva în depozitul din Cluj.
Motivul acestei negări este unul pur economic: recunoașterea activității de producție ar fi obligat firma să respecte standarde industriale severe și costisitoare, de la instalații de filtrare a noxelor până la sisteme stricte de control microbiologic.
Susținând că este un simplu „comerciant” care doar depozitează şi produce foarte rar, firma a evitat toate aceste investiții, transformând absența cheltuielilor de siguranță într-un profit net record.
Ficțiunea controlului și capitularea instituțională
Garda Națională de Mediu și Direcția de Sănătate Publică (DSP) sunt cele două instituții cu atribuții directe în supravegherea activității International Laboratory.
Prima răspunde de autorizarea activităților cu substanțe chimice periculoase, în timp ce a doua are obligația de a monitoriza calitatea produselor care ajung în circuitul medical.
În acest angrenaj, rolul Gărzii Naționale de Mediu a fost unul de pasivitate administrativă. Conform HG 1005/2012 și fișei postului, comisarii au obligația de a monitoriza producătorii și distribuitorii de substanțe periculoase, având puterea de a suspenda activitatea pentru nerespectarea condițiilor impuse prin actele de reglementare.
Totuși, în cazul laboratorului din strada Dornei, mecanismul de control a rămas suspendat. Mai grav, capitularea a fost confirmată ulterior, când instituția a refuzat să recupereze prejudiciul de imagine cauzat de faptul că un operator neautorizat a funcționat sub supravegherea sa formală.
La celălalt capăt al traseului, DSP Cluj reprezintă filtrul care ar fi trebuit să blocheze produsele înainte de a ajunge la pacienți.
Conform Regulamentului de Organizare și Funcționare, Serviciul de Control în Sănătate Publică are atribuții explicite de a verifica laboratoarele și de a opri de la comercializare orice preparat diagnostic care se dovedește necorespunzător sau nociv. Instituția dispune chiar de un Laborator de Chimie Sanitară și Toxicologie capabil să analizeze fizico-chimic substanțele folosite în spitale.
Eșecul DSP este vizibil la nivelul consecințelor: produse expirate sau reetichetate au putut circula ani la rând prin unități medicale majore, inclusiv Spitalul Județean de Urgență Cluj, fără a declanșa vreo alertă internă.
Faptul că aceste substanțe sunt recepționate și folosite chiar de unități ale DSP și DSVSA, care erau clienți ai firmei, demonstrează că supravegherea calității și trasabilitatea sunt, în practică, simple formalități birocratice.
Punctul de vedere al administratorului
Contactat de redacție, administratorul Virgil Nutulescu, în vârstă de 82 de ani, a susținut că activitatea firmei vizează reactivi de laborator și a respins acuzațiile privind falsificarea produselor. „Noi vindem numai reactivii de laboratori”, a declarat acesta.
Cât privește dimensiunea actuală a activității, administratorul a afirmat: „Nu avem niciun salariat. Mă mai joc eu cu băiatul meu, că eu am 82 de ani” și „Noi producem trei sticluțe pe lună, eventual.”
Referitor la etichetarea produselor, Nutulescu a negat falsificarea și a prezentat practica drept o asumare a răspunderii față de client: „N-am falsificat datele de pe etichete. Am văzut producția cu eticheta mea. E cununa mea cu răspunderea mea.”
A mai spus: „Nu le-am reetichetat. Am etichetat cu eticheta mea. Un produs pe care l-am verificat.”
El a explicat că, atunci când porționează o substanță dintr-un ambalaj mai mare în cantități mai mici, aplicarea unei etichete proprii este necesară: „Eu am un flacon de 100 de grame sau de 1 kilogram. Și ce fac? Fac fraconul ăla și pun 50 de grame câte vrea omul. Și atunci pe fraconul ăsta trebuie să pun o etichetă, nu?”
Cel mai controversat argument al administratorului a vizat valabilitatea produselor.
Nutulescu a susținut că în domeniul reactivilor de laborator data de expirare nu ar avea caracter definitiv: „Expirat nu există termenul în domeniul ăsta.” El a arătat că unii producători europeni nu înscriu o dată fixă, ci un interval de retestare, iar specialiștii pot prelungi manual termenul de utilizare.
A concluzionat: „Specialistul știe mai bine ca mine că produsul ăla e bun sau nu e bun.„
sursă: gazetadecluj.ro